De la aerul statut, de la calm si cald, deschidea sovaitoare usa de la scara de bloc de dincolo de care se strecurau cateva frisoane suieratoare. Impactul cu frigul, aerul tare si proaspat, jilav au incodrat-o. Simti un usor tiuit in urechi, detasare si in acelasi timp constientizarea propriei respiratii.
E o galagie surda dimineata la ora primelor raze de soare, cand Soarele se alunga cu Luna, cand somnorosii se cearta cu dimineata si regreta patul confortabil si cald din care s-au dezlipit atat de greu. Lumea trecea posomorata si zgribulita pe strada, incruntati din indispozitie si lipsa confortulul de care s-au despartit, presati de timp si de preocupari. Luptandu-se cu frigul, nici ea nu avea o dispozitie deosebita dar, cum ea nu lipse geana pe geana toata noaptea si cum azi nu avea nimic de facut, se simtea oarecum detasata de rumoarea aceasta stradala fortata de circumstante.
Era seara la ora sase. Atunci aflase oarecum primele detalii. Avusese o zi plina; si acum isi aducea atat de bine aminte placutul sentiment de bine cand a intrat in casa dupa atata stres si agitatie personala precum si a celor din jur. Poate ca oboseala a ajutat-o sa primeasca mai bine vestea, poate creierul a dictat intregului corp sa isi pastreze energia pana la odihna sau poate pur si simplu devenise de ceva timp idiferenta. Acum prin frig, ascultandu-si pasii si respiratia, prin aburii calzi pe care ii expira intrezarea detasat crampeie aleatorii ale serii precedente, spargandu-i-se usor de fata, cu cat ea inainta, lasandu-i o umezeala rece pe obraji.
Oarecum a banuit ce urma de cum l-a gasit sezand la masa in bucatarie, cu un aer grav si absent, sprijinit cu spatele de calorifer, cu capul sustinut de o mana, privind in gol catre tigara din mana care ardea in van. Isi aprinse si ea una acum, inspirand incet, transpusa.
Nu isi mai aducea aminte exact cand l-a cunoscut sau cand a fost prima cearta. Timpul isi facuse treaba, rutina si experientele te indeparteaza treptat de detalii atunci cand te pierzi oarecum in mijlocul lucrurilor. Asta era! Se pierduse, de ceva timp; poate pe sine, poate altceva. Abia intrata in casa, fata in fata cu inevitabilul, n-a putut da inapoi. S-a apropiat si ea usor de masa, deschieiandu-si paltonul, lasand usor sa ii lunece geanta din mana langa scaunul pe care s-a asezat. A fost scurt si suficient in detalii si a plecat apoi, cum ea nu a schitat nicio alta reactie decat sa incline din cap si sa aprobe.
Si acum ca si atunci au inceput sa ii dogoreasca obrajii, o empatie fata de EA cea de aseara, smulgandu-i o lacrima timida pe care o sugruma lucid, stergand-o cu maneca puloverului. Ratacea pe strazi fara tinta, evitand totusi strazile mai circulate. Ii era oarecum ciudat sa se plimbe singura, s-a simtit de-odata stingherita de acest gand si descoperita, poate o prima constientizare a singuratatii.
A evitat acest gen de ganduri noaptea. A zacut in pat ore in sir, nemiscata privind nepasatoare in gol, ratacind ca si in aceasta dimineata dar evitand ganduri mari. Nu era negare, ci o detasare de care avea nevoie, nu era indiferenta dar nu mai vedea sensul acum sa isi faca rau. Toate lucrurile au o finalitate, unele mai longevive, unele sunt scurte atunci cand au luat nastere din compromis.
Si-a continuat drumul, intorcandu-se acasa, lasand in spate seara si noaptea nedormita, strada, dimineata, firgul si primele raze de soare, multimea de oameni agitati si anxiosi, compromisul si a imbratisat noutatea singuratatii si caldura plapumi, lasandu-se sa alunece lin catre somnul linistit.
