* nu isi mai amintea exact cand a inceput sa umble pe strada in miezul zilei, absent si tulburat in acelasi timp de agitatia zilei, cu capul plecat in jos, intr-o parte, evitand orice privire. isi aminteste mereu linistea strazii din timpul noptii, dezbracata de animatia acestor scamatori si saltimbaci stradali ce iau parte la circul zilnic. usor incepe sa devina agitat... anxietatea pune incet stapanire pe intreg corpul si... picioarele se incapataneaza sa ramana tepene si rigide, determinand un mers fortat, mana arcuita spre gura, purtand spre buze ultimele fumuri dintr-o tigara, incepe sa tremure vizibil, panica... ridica privirea, intalneste ochi, incepe sa caute cu privirea imprejur, frustrat de starea generala... continua sa inainteze manifestand din cand in cand ticuri nervoase.. forteaza pasii accelarand...
* 'asculta... niciodata nu o sa reusesti sa obti ceea ce iti doresti daca vei continua asa' i se parea ca i-a spus-o mai mult pe un ton ironic si acum intreaga conversatie il deranja vadit. 'ma intelegi gresit! ..nu urmaresc nimic pentru mine prin aceasta si nici nu am de gand sa salvez intreaga lume, nu vreau sa schimb nimic... vreau doar cateva clipe sa gasesc pe cineva cu adevarat interesat sa facem schimb de ochi. vreau macar un om, cu intentiile de rigoare, sa vada ce vad eu si sa observ.. daca se sperie, daca incepe sa planga sau o va lua ingrozit la goana'. s-a lasat incet pe spate, sprijinindu-se din nou de spatarul scaunului, incercand sa isi calmeze respiratia si lasand incet mainile sa i se scurga de pe masa, lichefiate de aceeasi neputinta care ii fransese si ultimul argument. 'vreau doar sa.. inteleg..' o spuse atat de incet incat i se paruse un gand cu glas tare. 'sa zicem paradoxal caa.. gasesti pe cineva' ii raspunse persoana de la masa pe un ton interesat, 'ce vei face cand iti va spune ca vede lucruri deosebite, de o frumusete cum ochii lui nu au vazut pana atunci..?', 'i-as lasa lui ochii, evident, si i-as lua pe ai lui... problema se va fi rezolvat atunci intelegand ca uratenia e in mine... iar el.. pentru interes si-ar fi castigat pe merit acesti ochi. sa ii scot de tot si sa nu pun nimic in loc ar fi o dovada de ignoranta si lasitate..' si lungind finalul ultimului cuvant lasa privirea sa urce din punctul in gol de concentrare pe chipul celuilalt care se preatea sa continue. 'nu prietene... sa iti scoti un ochi.. este lasitate! sa ii scoti pe amandoi inseamna resemnare.. iar daca tu imi zici ca nu ii poti scoate, desi ai vrea sa te poti resemna in cele din urma, inseamna ca ochii tai au vazut de asemenea frumuseti neintrecute dincolo de uratenile atroce de care povestesti. si acum inteleg... ceea ce vrei tu sa afli este daca povara ce o porti ar lua mintile cuiva... ai nevoie de dovada clara ca si noi rezistam la cantecul sirenelor tale si ca nu esti singurul care ar trebui sa le asculte... atunci ceea ce ceri tu este un risc pe care ma tem nimeni nu isi va perminte sa si-l asume.'
* noaptea e intuneric si sa simte in siguranta, mastile se vad mai putin in lumina slaba de iluminat stradal si par mai prietenoase iar fetele schimonosite de sub ele nu par a-s mai arata uratenia deloc. pasii se aud ritmati si clari si mersul este regulat... doar lumina farurilor il orbeste din cand in cand. rasufla usurat... pandemoniul diurn pare a fi la mii de kilometrii distanta... la capatul lumii poate.. cu ochii deschisi, putini inapti din cauza intunericului, merge agale mai departe satisfacut ca nu trebuie sa isi fereasca ochii, sa ii inchida ori sa se forteze... e liniste.
**Foto: Pan by AND_3 powered by www.DeviantArt[dot]com
