* s-a intamplat din nou... asa cum s-a intamplat si in alte dati si cum, se pare, continua sa se intample de fiecare data. am cedat din nou, inoportun si irational... desirabil si imposibil. o continua cauzalitate determinatoare de efecte-eroare, un cerc vicios care se rupe cu fiecare revenire la realitate in disgratia impotentei haotice... un cerc vicios care se inchide dureros cu fiecare dulce moment de visare...
* am indraznit sa sper... din nou. fara regret dar, ca de fiecare data, parca imposibil... irealizabil. indraznesc sa sar in apa... uitand parca precedentul.. lasand pentru o clipa, pe mal, teama si dezbracandu-ma de tot ce a fost pentru ca... pentru o clipa... atingand apa sa... cedez, purtat de apa. pana cand ma trezesc singur.. luptand impotriva curentului infailibil, impotriva fatalitatii iminente. ma las apoi dus usor de apa... in deriva, asteptand ca apa sa ma aduca inapoi la mal... al un anumit moment... intr-un anumit punct.
* am sperat, asa cum am facut-o si alte dati, ca... poate... macar de data asta si singura data... si prima va fi altfel. sunt un Sisif care isi impinge de fiecare data piatra inapoi in vale... in albia raului.
* inca nu m-am desteptat... si acum, dupa atatea scufundari si realizari si redresari inapoi pe uscat... sa ma pierd ultima data, fara posibilitate de redresare, de revenire... sa ma pierd complet si sa ma inec sfaramand cercul vicios o ultima data, refuzand sa cred ca exista un destin.. un nou esec propriu care sfideaza insasi imposibilitatea prin propriul sau curs...
* mi-a parut ca nu ai inteles... de multe ori si... mi-ai demonstrat contrariul. undeva vreau sa cred ca intelegi acum... desi parca substratul prelungea, prin insasi obscuritatea sa, atat trairea cat si speranta care.. surprinzator sau nu.. nu am reusit sa o pierd pana acum. am obosit intens pana acum dar... se pare ca undeva pentru tine am reusit sa pornesc din nou, greoi, ca un mecanism ruginit, alimentat de... ceva exterior si inedit.
* imi tot spun ca e o copilarie, un capriciu... o excentricitate care vreau sa mi-o permit indiferent de cost. de fiecare data acest gand se loveste de [paradoxal] un singur moment... care alimenteaza tot... care de atunci pare inepuizabil... si am incercat, crede-ma!, am incercat sa ma conving, sa imi conving propriile simturi, sa vad cu ochii mei ca pot gasi ceva care sa ma indeparteze... sa imi scutur capul si sa ma dezmeticesc... ori am ajuns sa ma complat in aceeasi traire... in aceeasi pornire... spre acelasi moment-punct, in alta coordonata temporara.
* ...zambesc acum.. hmm! tamp probabil... ma amuza gandul ca pretuiesc acea clipa-traire continua ca ceva propriu... personal... pentru ca ceea ce am regasit atunci in tine a explodat intr-o reverie exaltata de aerul placut adus din vremurile de odinioara improspatat de specialul actual si intim pe care am ajuns sa il pretuiesc ca personal... pentru ca vreau, in apatia mea fara de leac, sa cred ca doar eu il vad...
* poate... poate e un capriciu. dar stiu ca vreau. stiu ca pot. stiu... tu stii asta? dar nu pot... nu singur... nu peste vointa ta.. nu pot.
* poate e totusi la fel de reala trairea precum o simt...
* poate.. poate e ultima data..
* poate am gresit... gresit... gresit... shit!... am gresit?
photo: Breathe Life by `larafairie | powered by Deviantart.com
music: Bright Eyes - First day of my life + Demien Rice - Cheers Darlin'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu