Se afișează postările cu eticheta soare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta soare. Afișați toate postările

2 sept. 2009

Fragment... sarat.





* era poate trecut de ora 4 si soarele isi pierdea simtitor din intensitate. valurile se marisera de cateva zile si se aruncau tot mai aproape, aducand cu ele un vant racoros. mirosea placut si umed, vegetal, marin. limba insetata mi se plimba recurent pese buzele uscate care pastrau acelasi gust sarat ca si pielea. imi culcasem urechea dreapta pe una din coapsele ei, cum statea cu corpul arcuit, pe-o parte, picotind sub razele placute; priveam absent, de-a lungul piciorului ei, plaja, algele agitandu-se incontinuu pe malul inspumat. din cand in cand, parul incalcit de soare si sare ajungea in fata, rascolit de adiere, gadiland iritant un obraz ori nasul, rupand monotonia.
* strangeam uneori ochii lenes, atins de dulcea toropeala a caldurii de peste zi, redeschizandu-i mai apoi fara o tinta exacta. regaseam atunci pilelea stralucind, intunecata acum, dupa zilele consecutive de plaja, si urmaream lin, cu privirea linia curbata a coapsei, lasand ochii sa alunece spre degetele afundate pe jumatate in nisip. ma lasasem la un moment dat furat de disparitia broboanelor de apa ce inca se odihneau pe pielea ei, la fel de sarata, pe care o gustasem la un moment dat cu o usoara muscatura. uneori, de la miscarea sacadata determinata de respiratie sau de contractiile pe care i le determina in corp o briza mai rece, doi sau mai multi picuri se regaseau si porneau la goana de-a lungul formelor piciorului, unii mai grabiti, altii indecisi, parand ca dinamicitatea lor era oprita si repornita de bataile inimii, pe care le ascultam cu urechea culcata pe corpul ei.
* soarele se ascundea deja, uneori dupa ceva nor ratacit si mai apoi dupa case. racoarea cadea repede si simtitor, atmosfera devenea placuta insa mai greu de suportat pe goliciunea incinsa de soarele de la amiaza. ne-am ridicat sezand ca o prima faza de pregatire a plecarii, aprinzand o tigara si lasand fumul sa se scurga incet din gura, cand agale, cand furat de briza si aruncat spre soarele care asfintea. marea parea sa isi incheie si ea spectacolul, aruncand mai rar valurile, mai lent, pufaind si sfaraind adanc, obosita si ea de agitatia de dinainte.




Foto: Sea Legs by carolinamiguel

20 ian. 2008

2o.o1.2oo8 - E[s]ter...


*ma simt violat, disecat adanc precum o broasca de laborator, eviscerat si reumplut inapoi cu calti.. necusut... abandonat in procesul de impaiere, taxidermia prin care lumea in care traim ne integreaza in decorul posac si sterp.. infatisarea devine asemenea unor sperietori aliniate pe un camp nesfarsit, plin de putrezicunea interiorului nostru scobit, lasat prada mucezelii si cainilor.. mi-e greata si scarba! dar nu mai am in mine nici 'mate' sa le mai 'vomit afara'...
*existenta improbabila si lipsita de sens... fie umblii plimbandu-ti starvul prin tabloul dezolant, interactionand si devenind parte din putreziciunea generala, captiva intre zidurile de beton.. fie te opresti incremenit incercand sa iti intelegi ultima traire de refulare, de neajutorare, de disperare avida, pironindu-ti ochii orbiti de atat intuneric catre umbra care ai deveni din faptura de odinioara.
*nu esti singurul care simte astfel dar poate ca esti printre ultimii care mai are forta sa mai di-spere! labil, complet impotent functional, scarbit de festinul bestial cu care toti se infrupta in starvul celuilalt mai slab, scarbit de origia sexuala prin care ne atingem unul de celalalt, penetrand si lasandu-va penetrate cadavrele intr-o mecanica lunecare, lasandu-va imbaiati in sudoare desfraului orgiastic, umplandu-va starvul de puroiul si infectia celuilalt..
*mi-e sete... de viata, de apa, de sange... de sangele meu... vreau sa rezist! sa imi scobesc viermii din mine, sa imi tai toata carnea putrezita de pe mine, sa ma ranesc adanc ca sa simt macar durere, sa mai sangerez inca o data incat sa imi reumplu cadavrul de sange, sa ii simt gustul lesios al sangelui meu abundandu-mi gura uscata, sa imi ard caltii din piept ca sa ma inchid caci mi-e frig si mi-s gol! sa ma mai aud inca o data zbierand cu tot sufletul ca ma doare si ca simt, ca traiesc din nou! sa cad adanc si intens, sa ma prabusesc in mine!
*..poate maine.. cand va sa rasara soarele, sa imi scalde trupul in lumina.. acum sunt prea obosit... si nu vreau sa dorm de frica sa nu adorm de tot si sa putrezeasca si ultima bucata de carne din mine.. poate maine...