Gunshot Love

* asa a fost din totdeauna... un continuu conflict unu-pe-unu, inarmati cu pistoale si gloante, dusi de curentul ratacitor al euforiei si pasiunii... prea orbi sa realizam pentru moment ca unul dintre pistoale se va descarca spre capul celuilalt imprastiindu-i creierii. si ce poti sa faci? astepti sa fii impuscat si speri cumva sa te rateze glontul? sau vei fi tu cel care apasa primul tragaciul? pentru ca in acest dans-joc intre doua persoane este de fapt vartejul miscarii butoiasului de revolver de la Ruleta Ruseasca. la final ceva/cineva tot moare... fie ca moare o traire sau ca moare cineva in trairea ta, moartea, nu doar ca si fapt dar si concept... e inevitabila, fataliatatea este o componenta primara umana. ceea ce il defineste pe Om in esenta... sunt limitele.
* cazuistica devine mai complexa si mai variata cu cat apar elemente noi in discutie. standard, primar, e un simplu caz in care un EL si o EA se intalnesc si la un moment tragic, precedat de dramatism si tensiune, unul dintre ei ajunge sa impuste pe celalalt. oricat de morbida ar fi o astfel de cateogorisire si analogie intre relatiile umane inter-sexe, care au si un aport de afectiune si intimitate, si anumite cazuri de omucidere... asemanarea este fascinanta...
* cazul criminalului in serie este unul foarte apropiat de cel standard. una dintre persoanele cuplului este cel care apasa mereu tragaciul lasand in urma un sir infinit de victime. exista in acest caz doua categorii de pradatori cel disperat si cel rece si meticulos. disperat este vesnic in cautarea unei anumite trairi si va parasi imediat partenerul cand intervine rutina sau cand descopera ca persoana in cauza nu are de fapt de oferit ceea ce cauta el. aceasta persoana este dezordonata, haotica si nesigura. in contrast avem pradatorul rece si meticulos. aceasta persoana este incapabil sa simta sau sa ofere, este foarte manipulator si stie exact cand este momentul sa foloseasca tragaciul ca sa nu fie prea multe complicatii ulterioare.
* cazul sinucigasului este cazul cel mai dramatic si mai lipsit de logica. astfel de persoane sunt extrem de paranoice, constientizeaza de la inceput ca o se se ajunga la impuscaturi si pe tot parcursul relatiei se supune singur unui stres psihologic continuu si ascendent ca mai apoi, nesuportand presiunea sau gandul ca ar putea sa ajunga impuscat sau sa impuste, il face sa intrepte teava pistolului catre propria tampla si sa isi spulbere creierii. dramatic si inutil.
* cazul tortionarului este probabil, de departe, cel mai sadic model. tortionarul este probabil la fel de haotic si de pasional precum pradatorul disperat - criminal in serie. placera lui este momentul reveniri pe care el il percepe ca un gest salvator. acest tip de caracter nu isi impusca mortal partenerul ci pe rand plaseaza gloante mai intai in membre apoi in trup fugind de la locul faptei de fiecare data, si revenind cand este disperat ca nu va gasi satisfactia langa altcineva ca mai apoi sa isi impuste iar partenarul si iar sa fuga. in mintea sa, acesta tortura este o cale de salvare a celeilalte persoane, un pseudo-mesianism impulsiv-emotional.
* ultimul caz si cel mai tragic este dubla crima pasionala din auto-aparare. zic cea mai tragica deoarece... niciunul dintre cei doi subiecti nu vede la inceput finalul sumbru. dar pe parcurs, spre final descopera ca... gestul in sine este esential supravietuirii individuale... tot amana fiecare impuscatura pentru ca tine la celalalt si ar regreta oricand gestul. umbla amandoi cu armele la ei suspectand pe celalalt mereu... pana cand intervine si aici paranoia si la un moment dat unul are impresia ce celalt o sa traga si se pregateste sa loveasca primul, iar celalalt il observa si se pregateste si el... aici isi dau seama fiecare ca sinele e mai presus si... tragic si dramatic cei doi se impusca reciproc, mortal, irecuperabil...
* si atunci... ne intrebam ironic is it a crime to love someone?