Stop cadru... paradisiac

* se spune ca tot ce exista este frumos si bun, ca omul ar fi cel mai desavarsit. paradisul, Edenul, nu e altceva decat creatia demiurgului. si intradevar, creatia sa, este deosebita!...
* totusi intr-o zi Eva uitandu-se in jurul sau a descoperit... oglinda. o oglinda de cristal, cu rama de bronz infatisand un sarpe care strangea ochiul de sticla intr-o pirnsoare, muscandu-si coada. curioasa din fire, fascinata de imaginea exterioara a propiei persoane, a pierdut ore in sir uitandu-se la ea. oglinda... o mintea. si cum tot atingea ogilnda si se tot mira.. a spart-o! si mii de cioburi cioburi i-au intrat adanc in ochi. imaginea s-a inrosit si incetosat, s-a intunecat si ingustat si s-a dispersat in unghiuri reale si cele iluzorii ale reflexiilor cioburilor de sticla. totul in jur arata acum, pentru ea, groaznic.
* Adam era inca in covalescenta, pansat tot pe piept, cum demiurgul i-a scos coasta, cam stangaci, nu era doctor de fel ci artist. dorinta Evei de a vedea frumos din nou o facea sa schimbe tot in jur si sa taie cu privirea astfel incat imaginea sa fie din nou placuta vazului ei, acum alterat. gasindu-l pe Adam intins, speriata si socata de imaginea hada a companionului ei de Eden a inceput sa il taie din priviri adanc pe chip, pe pieptul bandajat... l-a taiat adanc, pana in inima, trecand de pansament, prin locul lipsa al coastei... a trecut un timp si cum Adam o iubea prea tare nu a putut sa nu o ierte.. caci in cele din urma.. Eva a inteles blestemul ce avea sa il poarte privirea ei de atunci... astfel incat... Adam si-a scos ochii din cap, si i-a ascuns in piept... i-a scos ca sa nu mai vada nimic daca Eva lui nu putea sa vada frumosul paradisiac.... si astfel... indiferenta lui oarba si ascutimea ochilor ei au transformat Paradisul in Prozaic.
* totusi... se zice ca unii oameni mai reusesc inca sa vada faramele paradisului uitat, pe semne ca dupa atata timp ochii unora au crescut la loc sau s-au mai clatit genetic de cioburi. se pare ca ascestia, precum si demiurgul, sunt artisti... poate de aceea. si uite ca.. prin creatia lor au reusit sa surprinda cadre din jurul nostrul prin care ne arata cum sa privim, niste ochelari corectori a caror lupa schimba imaginii coloritul, forma si esteticul per ansamblu. si altii au reusit sa ma vada, sa deosebeasca dar... lipsiti de talent au cazut in disgratie, batjocoriti de ceilalti fie din considerente de nebunie, fie considerati impostori ai artistilor cu dar. astfel s-au inchis, acesti observatori proscrisi, si au prins ura pe artisti.
* au vrut artistii sa rezugraveasca tot tabloul. observatorii proscrisi s-au opus.. din gelozie. si lumea a ramas la fel de urata in continuare.

* se zice ca... nu exista oameni urati... ci doar persoane care nu stiu sa ii priveasca. se zice ca nu sunt oameni ne-fotogenici... ci doar fotografi neindemanatici... orice artist care considera un kitsch apreciat de toti ARTA... se insala amarnic. ARTA nu desemneaza realitatea... ci frumosul, Edenul. Artistul este imaginea umana a demiurgului; imaginile grotesti aplaudate la scenda deschisa sunt de fapt niste falsuri artistice ale unor artisti impostori care redau uratul pentru ochii orbi si ciobiti ai celor afectati inca de blestemul edenic. adevarata opera de arta incepe cu momentul in care te opresti din a mai gasi in jurul tau ceea ce vrei sa vezi si sa privesti receptiv si impartial, dincolo de zgarieturi si peticeli... intreg tabloul si... din faramele frumusetii paradisiace sa iti descrii imaginea Edenului peirdut. poti sa privesti si sa redai o imagine... dar nicicum sa recreezi... exista un singur artist demiurg... copierea acestuia e pedepsita prin blestem... in uraciune si amar.

* insangerati amandoi... imbratisati... Adam si Eva privesc amurgul macabru coclit de rosala si de miros metalic.
Foto: Venore by Ethernity - powered by www.deviantart.com