I am a very neat monster.
Neatness takes time, of course, but it's worth it. Worth it to make the Dark Passenger happy, keep him quiet for another long while. Worth it just to do it right and tidy. Remove one more heap of mess from the world. A few more neatly wrapped bags of garbage and my one small corner of the world is a neater, happier place. A better place.
[Jeff Linsday - Darkly Dreaming Dexter]
Mi-e dor de mine cel de odinioara... dezinteresat, spontan, creativ, mai putin realist.
Era o deplina cunoastere a capacitatilor si capabilitatilor personale, e drept, si o oarecare complexare... escaladata in timp. Totul era indeajuns si mult prea simplu. Cand am devenit un perfectionist si de unde dependenta continua de mai mult, mai bine, mai sus, mai liniste?
Ulterior am ajuns sa imi fostez toate limitele si cum? in cel mai impersonal mod de pana atunci, complet atipic. De ce devenisem brusc simtitor si ce cautasem si caut de atunci la alta persoana? odata eram autosuficient...
De ce a devenit alteritatea intima un aspect atat de important dupa atata timp in care am indragit umbra, linistea si singuratatea in compania vocilor din capul meu, care imi asurzesc tacerea in fiecare noapte cand urechea asculta tulburarile dinantea somnului extenuant de acum...
Nu mai am idee cine sunt... ce am devenit... dar nu ma plac...
Demonul tacut de odinioara, in somn latent... cu mana sigura care purta taisul atat de sigur, malitios si cu eleganta chirurgicala, s-a trezit din propria lui umbra: tulburat... cu mana tremuranda, taiand neglijent, adanac... zgomotos si surd, impietrit, mai insetat ca niciodata si mereu nesatul...
Nu mai sunt eu demonul acesta... ci esti tu, acum, in mine. Pacatul... joaca ta psihotica, intunericul tau... marul impartit de tine cu mine, inveninat de sarpele labilitatii tale, au scobit in mine precum rugina, lasand totul sterp si ars, scotand demonul in lumina, trezindu-l, inrobindu-l in perzania urii nestavilite.
Demonul e insetat si condus de ura, care... nu v-a inceta niciodata ziua sa distruga tot ce ating... in drumul lui spre tine, noptea, in visele tale cele mai intunecate de unde va fi de acum mereu. Priveste, simte, traieste tirania cosmarului pe care l-ai creat aducand demonii din visele tale in mine... ai dreptate... numai Cele Sfinte te mai pot ajuta acum, caci blestemul tau e osanda damnarii mele pana in ziua in care, trupul plumbuit si mort, va ingropa cu sine crima ta.
