Pains, Demons and Other Dark Corners Of Our Mind

* prima cazatura si ai crezut ca nu te vei mai ridica. nu mai era ca atunci cand erai mic si te rasturnai din fuga impleticita uitandu-te mai apoi de jos spre reactia mamei. acum erai ceva mai mare si mama nu era in preajma sa te ridice ori sa ghicesti daca trebuie sa plangi sau nu. ti-a luat cateva secunde; te speriasei. ai plans. dar ti-ai sters ochii, te-ai intors de pe burta sezand pe jos privind tulburat catre genunchii zdreliti si insangerati si coatele julite. cazatura in sine nu a durut si ai lacrimat pt ca te speriasei. acum; acum incepi usor sa simiti un vaiet cum creste in tine si ai vrea sa plangi. sangele incepe usor sa iasa prin zgarieturi si incepi sa simti mii de intepaturi usturatoare. ai vrea sa plangi... incepi sa lacrimezi. tii in tine, sunt prea muti copii prin preajma. te ridici gemand si lacrimand si pornesti incet spre casa. oooh! atat de lung pare drumul. durerea... rusinea fata de copii care te insotesc, unii intrebandu-te cum te simti, altii poate amuzandu-se.. ai vrea sa inchizi ochii si sa fii deja in casa, in pat poate; in siguranta sub plapuma... pe perna moale.
* ai si uitat cat timp a mai trecut. ai mai tot cazut de atunci. in timp nu ai mai plans si poate chiar, dincolo de injurii, acum ajungi sa razi dupa. ceea ce ai uitat COMPLET este tulburarea aceea... uitandu-te la rani cu o cautatura speriata imprejur.. refacand o clipa in cap cazatura. cum naiba s-a intamplat? nu mai erai bebelus.. crescusei si in mod normal nu mai aveai de ce sa ai probleme in a te deplasa cu varii viteze in pozitie perpendicular-bipeda. acum te ridici si mergi mai departe, uiti. nu iti mai pasa. nu te mai intrebi nimic. esti prea preocupat in micul tau univers. ai uitat sa mai inveti din cazaturi. ai ajuns dominat de ignoranta. esti nepasator. esti rece. NU AI CRESCUT ci ai devenit altcineva, complet dezinteresat de siguranta sinelui, vesnic egoist si mereu la fel de speriat sa privesti in spate. inspamantat sa refaci pasii, sa infrunti caderea, sa inveti, sa regreti.

* a trecut timpul. acum te minti; o stii. la un moment dat aveai inca in tine capacitatea de a iti da seama ca majoritatea placerilor sunt nefolositoare ori chiar daunatoare. dar... ai reusit incet sa sadesti in mintea ta un demon, o samanta spurcata. te-ai saturat sa incerci, ai obosit sa mai incerci sa faci totul bine, sa faci sacrificii si sa depui eforturi mai mari decat te asteptai. ai ajuns sa stai de-o parte, sa privesti pe altii cum cad incercand si sa te amuzi si sa razi de ei la fel cum faceau acei copii de care iti era rusine, cand cazusei, atunci demult, cand erai mic. iti faci rau pentru ca iti face placere. ai pornit-o pe un drum alunecos si sumbru, o stii si iti place pentru ca nu mai depui efort si faci ce iti place.
* la un momen dat in toata pierzania asta se intrevede... un colt din ceea ce ai cautat totdeauna. nu te mai intrebi de capcane ori de ce acum cand nu mai cauti ti se arata. incepi sa tragi de el si iti apare in fata mai mult decat colutul si posibilitatea sa tragi mai mult, sa iti fie mai bine, sa ai tot. ok... de la inceput faci cateva sacrificii si schimbi in bine cate ceva ca sa faci totul sa mearga bine, negociezi. nu renunti de tot la metehnele tale. renunti la o parte. tu zici ca e indeajuns. e bine. un timp... e bine.

* ai cazut... ultima data. cumva stii ca va fi ultima pentru ca nu vei mai avea dupa rezerve sa mai 'alergi' deci nici sa cazi... esti coplesit. nu poti plange pentru ca fata inspaimantatoare a incredibilului devenit real te-a paralizat inca din simturi. primul gand nu e catre durere, rani ori cazatura. nici sa intelegi cum s-a intamplat nu incerci inca. primul gand... e ca o sa innebunesti. prima intrebare care iti vine este cum naiba ai putut sa fii un om atat de orb si de prost?! al doilea gand este furia. adrenalina pulsand prin vene iti plimba sangele cu asa viteza incat simti tot corpul arzand cu tine de ura si dorinta de razbunare. apoi, dupa mult timp, iti dai seama ca faptul e consumat si obosesti sa te mai chinui sa mesteresti planuri diabolice. iti alungi si demonul. incepi sa simti durere, sa iti vezi ranile, sa analizezi si sa te ingrozesti de 'bilantul' pierderilor: ai ajuns chior de un ochi, schiop de un picior si surd. stii acum ca nu mai poti merge mai departe. stii ca niciodata nu vei mai avea incredere in ceea ce vezi pentru ca nu stii cat de bine vezi. si nu vei mai putea asculta pe nimeni niciodata. asa ca ramai pe loc. incepi sa te vaiti tie insuti... si mai apoi tuturor. simti parca.. lumea asta nedreapta... ti-a stirbit posibilitatea de a mai avea ceva.. de a mai lupta. toti sunt devina si tu deja ai capitulat in disgratie.

-----

* a trecut timp si de atunci. te-ai rafacut. ai ambii ochi, doua picioare si auzi foarte bine cand vrei. toata gravitatea pierderilor a fost considerabil exagerata. esti gata de drum. ca nou. ai resurse. ai rezerve. dar... ai avut atunci dreptate.. ti-ai pierdut mintile, ti-a crapat inima si odata cu ea insusi vointa. singurul lucru care il faci e sa stai incruntat in coltul tau intunecat, sa fierbi in nervii esecurilor, sa urasti patimas. acum in nebunia ta reusesti sa patrunzi dincolo de aparente catre cele mai ascunse intelesuri. ti-ar fi folosit asta odata... dar acum.. acum e un motiv in plus sa te roada ciuda si invidia pe un copil prost care nu s-a invatat niciodata sa mearga atent, care nu s-a oprit niciodata din cazaturi, care nu s-a oprit nici cand stia ca greseste. prea tarziu... si fara sens acum. nu exista chirurgi care sa extirpeze imbecilitatea umana. ramane acolo ca un simbol al imperfectiunii umane si se afla acolo de cand Lucifer s-a prabusit si Adam si Eva au cazut langa el.


Foto: from Fall Of Man by Albrecht Dürer

Da-mi voie pentru un moment sa nu te mai mint..

* dragaaa... uhm... TU(?) ca sa iti zic asa... cumva,

* la inceput era Nimicul si Vocea... si chiar daca Omul nu se nascuse.. el stie toate astea. ha! scuze da' nu ma pot abtine. cum adica il cheama Dumezeu? ca sa avem un nume pe care sa il strigam cand ne descoperim imperfectiunea sau cand ramanem fara argumente ca nu e vina noastra si totusi ALTCINEVA trebuie sa fie vinovat?

* Nietzsche spunea ca Omul ca sa poata crede in Dumnezeu l-a facut om, la coborat pe Pamant, l-a tarat pe cruce si l-a omorat, toate astea ca sa inteleaga ca acel Dumnezeu poate fi uman. i-a zis Dumnezeu si l-a desenat si sulptat si descris si stie ca sta undeva acolo sus in Imparatia Cerurilor... dar de unde stie el atatea si de unde stie ca exista un astfel de loc? intrebarile nu au fost niciodata bune pentru ca mereu ridica probleme dar in fapt raspunsul real, adevarul ca replica la o astfel de intrebare este: pentru ca Omul vrea sa creada ca TOTUL este legat de Om, pentru ca desi admite ca a fost creat de acest Dumnezeu, el se autointituleaza creatorul imaginii propriului sau creator. pentru ca in fapt Omul a fost este si va fi un FLAS.

* da-mi voie pentru un moment sa nu te mai mint si sa nu mai ocolesc ce vreau sa iti ofer.. iti ofer ceea ce am aflat si eu la randul meu dupa lungi cautari si intrebari si experimentari, scormonind cele mai complexe ipoteze... ca din banalitate sa rasara cel mai tulburator raspuns... ce este ADEVARUL? unii ar zice ca este ordinea fireasca a naturii, altii spun ca este Dumnezeu - calea, adevarul si viata (vezi biblia). altii zic ca este ceea ce se poate cunoaste doar de la sine si prin sine, pentru ca adevarul, pentru ei, ar fi ceva personal care isi pierde sensul si semnul ecuatiei daca infrunta exterioritatea si alteritatea. ce este ADEVARUL totusi? ADEVARUL este ca: singurul adevar autentic si universal valabil este ca TOTUL ESTE FALS!

* nu exista intrebare fara raspuns iar cand nu il gasim nu inseamna ca nu exista.. inseamna ca exista o infinitate de raspunsuri dar nu suntem in stare sa il evidentiam pe cel mai relevant. mesterim si construim si ne consederam creatori: omul are un destin creator. si este adevarata sintagma. de ce? pentru ca in esenta este falsa! omul este un copiator, un orgolios impertinent si un hot. singura originalitate a 'operei' sale este falsitatea. Omul in esenta sa este un pseudoDumnezeu patetic, teribilist si care sufera de cel putin o disfunctionalitate mintala.

* daca am stabilit ce e adevarul si ce e Omul pe scurt si in esenta.. vreau sa te intreb altceva, daca Adevarul este ca TOTUL este FALS... ce este NEADEVARUL? pt ca paradoxal... semnificatia naturii si abstractionarea elementelor din natura in cuvintele care le desemneaza ajung sa intre in, poate, cel mai tulburator conflict: adevarul este ca totul este fals si neadevarul este ca totul este REAL. deci tot ce este posibil este neadevarat si adevarul este ca lucrurile pe care le credem posibile sunt de fapt imposibile si peste asta TOT ce a fost posibil si s-a realizat de fapt este imposibil si realizarea lui este de fapt UN FLAS.

* recunosc totusi ca se poate ca am exagerat cu jocul de cuvinte dar... in esenta adevarul pur este ca noi, lumea si tot ce ne inconjoara in intreg universul este ceea ce VREM NOI SA CREDEM CA ESTE. cand s-a aflat ca SIDA a ajuns in Europa din cauza unei maimute africane a fost un soc! americanii probabil s-au gandit ca nu a fost o idee stralucita sa aboleasca KKK pentru ca, dincolo de atlantic, termenul de maimuta africana era foarte popular de foarte mult timp. pe Europeni i-a socat stirea in sine ca au intrat in posesia unei pandemii (inca, cica) incurabile. pe mine m-a socat sa aflu ca un zoofil European a mers pana in Africa sa isi satisfaca nevoile aducand inapoi acasa minunatul dar. dupa atatia ani de sclavie si deportari in lagare de munca fortata, africanii trebuiau cumva sa intoarca moneda colonialistilor. si totul a fost ok, in perioada nimeni nu se intitula nazist daca avea la ferma lui un sclav care putea sa mora biciuit daca nu muncea. ca sa fi un denumit monstru si criminal trebuie sa fi ucis cel putin un evreu.

* ca sa inchei cu miniteoria conspiratiei as vrea acum sa ne oprim umpic asupra ta. nu am inteles niciodata de ce oamenii se prefac... niciodata pana am inceput sa ii intelg si eu baneficile. nu! nu e vb de supravietuire aici, nu ma mintii ca nu tine! te prefaci din acelasi motiv din care poate ca ai fi tentata sa minti ca totul tine de faptul ca vrei sa te protejezi pt ca esti o persoana foarte vulnerabila: ipocrizie si scarba fata de propria persoana. ne place sa ne facem parul nu stiu cum, sa ne machiem/fardam, sa purtam ochelari de soare, sa avem un mers sexy, sa gesticulam cochetarii, sa radem tare, sa ne lasam greu de cucerit si mereu sa parem ca tinta noastra este opusul adevaratei tinte, si toate astea pt ca: ne place sa fim ALTCINEVA. pentru ca nu ne place cine suntem, pentru ca vrem sa intram in normalitate, nimanui nu ii plac persoanele ciudate si anormale pentru ca sunt plictisitoare si nu stralucesc. uhm? nu crezi ca am dreptate? nu te strambi in fiecare dimineata in oglina la tine insuti incercand sa cauti acea privire(falsa) care ai mai gasit-o odata uitandu-te dintr-un anumit unghi care te facea sa pari atagatoare?ai zice ca le ai tot ce iti trebuie ca sa te placa cineva si tocmai aia nu imi place mie.. pentru ca nu mai ai nimic natural... esti Kenvelo, Dickies, Emerica, Gucci, Hello Kittie, original trade mark, made in FAKEland. esti un brand, o imagine, o copie, un adevar trist si patetic: esti un FALS care in lumea mea NEADEVARATA in care vreau sa reusesc mereu IMPOSIBILUL... nu esti altceva decat un om mic si schimonosit, mascat si pictat pe frunte cu un imens cod de bare in culori multicolore!

* te-am suparat? sper ca am reusit.. daca nu.. imi pare sincer rau pentru tine. ce? cum? eu? hahaha! nu. nici eu nu ma port natural. da. poti sa zici ca sunt ipocrit in cazul asta. dar sunt ipocrit voit si cu motiv. si eu ma prefac, si poate mai bine ca tine, nu pentru ca mi-e rusine/nu imi place cine sunt, ci pentru ca pentru a intra si descoperii ce e dincolo de masca si fata ta schimonosita incerc sa ma stramb si eu ca tine ca sa gasesc cumva un canal/o limba de comunicare. incerc sa intru in decor langa tine si langa el si langa ea pentru ca doar asa va pot intelege si cunoaste. de ce as vrea sa va inteleg? pt ca in lumea mea NEADEVARATA in care vreau sa reusesc lucruri IMPOSIBILE eu vreau sa reusesc sa schimb unul din voi, sa il aduc in dimensiunea mea si sa vada cat de mult te urateste o masca, cat de degradant e sa fi Om in lumea ADEVARATA si cat de imposibile sunt faptele din aceasta lume si cat de iluzorii realizarea acestora. am incercat sa ma uit mai bine dupa masca ta si am inteles ca nu are rost sa iti cer sa te schimbi nu pentru ca nu as vrea.. ci pentru ca mi-am dat seama ca nu vei putea niciodata... pentru ca.. daca voi reusi sa aduc dincoace o persoana o voi gasi la fel cum am gasit raspunsul la intrebarea ce este adevarul?: ma va gasi ea.

* iti doresc sincer tot binele posibil.

G.
Photo: I'm a fake by Keizie, powered by DeviantArt