Neintelesul Nepretuit

* Andrei si Andreea, asa ii chema. locuiau in acelasi oras, acelasi cartier, in blocuri vis-a-vis, la etajul 4 amandoi, fereastra'n fereastra. ea era o blonda cu ochi albastrii si isi picta zi de zi trairile visand la o intamplare ca'n cartile lui Mihail Sebastian, iar el, un brunet cu ochi capriu, isi inghesuise camera mica cu mii de carti, pe care le rasfoia cu sete, visand sa ajunga un scritor de renume, mazgalind mai apoi ore in sir coli goale. soarele rasarea zilnic, se ridica si se petrecea pe deasupra celor doua blocuri, scurgandu-se seara intre blocurile vecine, asternand tacerea peste cartier. doua ferestre ramaneau mereu aprinse tarziu si se culcau si ma tarziu amandoi, dupa ce stingeau luminile, visand mai departe cu ochii in tavan, pana cand ultimul oftat se transforma in expiratia adanca a somnului.
* se trezeau devreme amandoi, nu din constinciozitate, dintr-o graba nebuna de a se rupe din vis si a-l indeplini in realitate. daca blocurile lor ar fi fost lipite s-ar fi izbit unul de celalalt in fiecare dimineata cand ieseau din scarile de bloc. asteptau zilnic la acelasi semafor din colt, despartiti de una sau doua persoane intercalate, sau umar langa umar, urmarind concomitent o masina care le atrasese atentia, ori fiecare pierduti inca in visare, cu ochii in gol in puncte diferite, rupti spre realitate de culoarea verde a semnaforului, pornind in graba, mai departe. se asezau de fiecaredata pe scaunele singulare de la mijlocul autobuss-ului, spate in spate, cu capul lipit de geam, privind imaginile scurgandu-se si mereu erau gata sa uite sa se dea jos, ciocnindu-se unul de celalalt, prea grabiti insa sa coboare pentru a privi persoana de care sa lovise accidental, aruncand un simultan te rog sa ma scuzi! fugar. nu se uracasera niciodata in vagoane diferite in metrou. uneori imparteau aceeasi bancheta sau aceeasi bara de care se tineau strans, afundati fiecare in lectura cartii preferate, numarand cu jumatate de ureche opririle pana la statia de la liceu. poate daca ar fi fost colegi de clasa s-ar fi cunoscut in cele din urma, dar urmau clase paralele. aveau clasele una sub cealalta, stateau singuri, fiecare pe celalalt loc incat, daca un cutremur ar fi zguduit cladirea si etajul superior s-ar fi prabusit, ar fi ajuns colegi de banca. nu aveau prieteni si mereu plecau primii, la fel de grabti sa ajunga acasa, parcurgand acelasi drum identic, la fel de pierduti in visare, prea preocupati de vis ca sa se regaseasca. acasa... se inchdeau in siguranta peretilor cu miros familiar, pe care zugravisera de atatea ori cu privirea forme si culori indragite.
* era sigur la parinti si ea avea o sora mai mare. erau orfani de un parinte amandoi. facultatea nu i-a purtat parte unul de celalalt, tot impreuna plecau spre scoala si mergeau cu acelasi metrou, doar o statie ii despartea, orarul incurcat ii mai decala uneori dar nu ii oprea sa plece seara impreuna spre casa, cu capul lasat pe-o parte pe geamul metroului, ca odinioara, privind imaginile scurgandu-se monoton. undeva visele incepeau sa se stinga incet, grijile isi faceau loc, oboseala si cateva planuri realiste de viitor. acasa, in pat, uneori priveau formele desenate mai demult pe pereti si zambeau apatic la culorile ce le zambeau inapoi, pana ce oboseala isi atarna somnul adanc de gene inchizandu-le ochii.
* lucrau pentru aceeasi companie, mai tarziu, in cladiri diferite, numele asamanator de familie ii tinea apropiati pe lista de angajati, unul sub celalalt, aveau aceesi functie si trageau din greu amandoi, zi de zi, asteptand cu nerabdare odihna si cartile neterminate din week-end-uri. metrourile ii aduceau spre casa seara, obositi, in aceeasi statie, calatorind acelasi autobuss cu care mergeau la scoala acum cateva decade si suradeau melancolici la scaunele deteriorate si neschimbate de altfel, de-a lungul timpului, acum poate ceva mai mazgalite. ocupau acelasi scaune mereu, spate in spate, jucand parca o sceneta regresiva a adolescentei. acasa grijile de peste zi se stingeau, preocupati de parintii imbatraniti, retragandu-se mai apoi in linistea acelorasi camere, zabovind ingrijorati cu ochii in tavan inainte de somn, distantandu-se de visele de altadata, de picturile ei, prafuite acum pe dulap, si miile de foi umplute de el, ratacite prin casa in colturi uitate.
* au imbatranit mai apoi plimband parcurile, ramasi orafni de tot si singuri. nepotii ei pareau sa o fi uitat de tot si sora ei abia de mai suna de sarbatori. singuri si tristi au reinceput sa retraiasca in amintiri copilaria si visele ei indepartate. se urcau uneori amandoi in autobuss si metrou, refacand traseele de altadata, sperand parca sa dea timpul inapoi si sa coboare iar adolescenti in statii.
* lumea zice ca Andreea a murit de batranete. doctorii spuneau ca organismul, imbatranit dupa ani si ani, a incetat sa functioneze, purtand batrana femeie de acum catre un ultim vis fara de trezire, alungand amarul si stergandu-i tristetea de pe chip cu un zambet linistit. la un an s-a stins si Andrei, inima ii cedase, sub presiunea tristetii poate... acum aluneca lin in visare.
* Andreea Pop si Andrei Pop, inmormantati in acelsi cimitir, in morminte alaturate, purtand acelasi nume si jumatatile aceluiasi suflet. ordinea naturala a lucrurilor i-a adus din nou aproape, asa cum tanjisera o viata intreaga unul dupa celalalt, asteptandu-l, visand prea mult si traind prea putin sa il vada pe celalalt in preajma, ramasi fideli unul celuilalt pana in ultima clipa. unii ar zice ca e o iubire neimplinita sau poate destine tragice... insa iubirea lor a fost un lucru atat de natural si neintinat incat, intr-un mod special si neinteles de mintea noastra limitata, nimic nu i-a putut desparti sau sa ii tina prea departe... darul lor, iubirea si tristetea, a fost nepretuit.

[scrierea de fata este fictiune, coincidenta numelor si faptelor realtate cu persoane si actiuni reale este pur intamplatoare]
Foto: Color by csean

Da-mi voie pentru un moment sa nu te mai mint..

* dragaaa... uhm... TU(?) ca sa iti zic asa... cumva,

* la inceput era Nimicul si Vocea... si chiar daca Omul nu se nascuse.. el stie toate astea. ha! scuze da' nu ma pot abtine. cum adica il cheama Dumezeu? ca sa avem un nume pe care sa il strigam cand ne descoperim imperfectiunea sau cand ramanem fara argumente ca nu e vina noastra si totusi ALTCINEVA trebuie sa fie vinovat?

* Nietzsche spunea ca Omul ca sa poata crede in Dumnezeu l-a facut om, la coborat pe Pamant, l-a tarat pe cruce si l-a omorat, toate astea ca sa inteleaga ca acel Dumnezeu poate fi uman. i-a zis Dumnezeu si l-a desenat si sulptat si descris si stie ca sta undeva acolo sus in Imparatia Cerurilor... dar de unde stie el atatea si de unde stie ca exista un astfel de loc? intrebarile nu au fost niciodata bune pentru ca mereu ridica probleme dar in fapt raspunsul real, adevarul ca replica la o astfel de intrebare este: pentru ca Omul vrea sa creada ca TOTUL este legat de Om, pentru ca desi admite ca a fost creat de acest Dumnezeu, el se autointituleaza creatorul imaginii propriului sau creator. pentru ca in fapt Omul a fost este si va fi un FLAS.

* da-mi voie pentru un moment sa nu te mai mint si sa nu mai ocolesc ce vreau sa iti ofer.. iti ofer ceea ce am aflat si eu la randul meu dupa lungi cautari si intrebari si experimentari, scormonind cele mai complexe ipoteze... ca din banalitate sa rasara cel mai tulburator raspuns... ce este ADEVARUL? unii ar zice ca este ordinea fireasca a naturii, altii spun ca este Dumnezeu - calea, adevarul si viata (vezi biblia). altii zic ca este ceea ce se poate cunoaste doar de la sine si prin sine, pentru ca adevarul, pentru ei, ar fi ceva personal care isi pierde sensul si semnul ecuatiei daca infrunta exterioritatea si alteritatea. ce este ADEVARUL totusi? ADEVARUL este ca: singurul adevar autentic si universal valabil este ca TOTUL ESTE FALS!

* nu exista intrebare fara raspuns iar cand nu il gasim nu inseamna ca nu exista.. inseamna ca exista o infinitate de raspunsuri dar nu suntem in stare sa il evidentiam pe cel mai relevant. mesterim si construim si ne consederam creatori: omul are un destin creator. si este adevarata sintagma. de ce? pentru ca in esenta este falsa! omul este un copiator, un orgolios impertinent si un hot. singura originalitate a 'operei' sale este falsitatea. Omul in esenta sa este un pseudoDumnezeu patetic, teribilist si care sufera de cel putin o disfunctionalitate mintala.

* daca am stabilit ce e adevarul si ce e Omul pe scurt si in esenta.. vreau sa te intreb altceva, daca Adevarul este ca TOTUL este FALS... ce este NEADEVARUL? pt ca paradoxal... semnificatia naturii si abstractionarea elementelor din natura in cuvintele care le desemneaza ajung sa intre in, poate, cel mai tulburator conflict: adevarul este ca totul este fals si neadevarul este ca totul este REAL. deci tot ce este posibil este neadevarat si adevarul este ca lucrurile pe care le credem posibile sunt de fapt imposibile si peste asta TOT ce a fost posibil si s-a realizat de fapt este imposibil si realizarea lui este de fapt UN FLAS.

* recunosc totusi ca se poate ca am exagerat cu jocul de cuvinte dar... in esenta adevarul pur este ca noi, lumea si tot ce ne inconjoara in intreg universul este ceea ce VREM NOI SA CREDEM CA ESTE. cand s-a aflat ca SIDA a ajuns in Europa din cauza unei maimute africane a fost un soc! americanii probabil s-au gandit ca nu a fost o idee stralucita sa aboleasca KKK pentru ca, dincolo de atlantic, termenul de maimuta africana era foarte popular de foarte mult timp. pe Europeni i-a socat stirea in sine ca au intrat in posesia unei pandemii (inca, cica) incurabile. pe mine m-a socat sa aflu ca un zoofil European a mers pana in Africa sa isi satisfaca nevoile aducand inapoi acasa minunatul dar. dupa atatia ani de sclavie si deportari in lagare de munca fortata, africanii trebuiau cumva sa intoarca moneda colonialistilor. si totul a fost ok, in perioada nimeni nu se intitula nazist daca avea la ferma lui un sclav care putea sa mora biciuit daca nu muncea. ca sa fi un denumit monstru si criminal trebuie sa fi ucis cel putin un evreu.

* ca sa inchei cu miniteoria conspiratiei as vrea acum sa ne oprim umpic asupra ta. nu am inteles niciodata de ce oamenii se prefac... niciodata pana am inceput sa ii intelg si eu baneficile. nu! nu e vb de supravietuire aici, nu ma mintii ca nu tine! te prefaci din acelasi motiv din care poate ca ai fi tentata sa minti ca totul tine de faptul ca vrei sa te protejezi pt ca esti o persoana foarte vulnerabila: ipocrizie si scarba fata de propria persoana. ne place sa ne facem parul nu stiu cum, sa ne machiem/fardam, sa purtam ochelari de soare, sa avem un mers sexy, sa gesticulam cochetarii, sa radem tare, sa ne lasam greu de cucerit si mereu sa parem ca tinta noastra este opusul adevaratei tinte, si toate astea pt ca: ne place sa fim ALTCINEVA. pentru ca nu ne place cine suntem, pentru ca vrem sa intram in normalitate, nimanui nu ii plac persoanele ciudate si anormale pentru ca sunt plictisitoare si nu stralucesc. uhm? nu crezi ca am dreptate? nu te strambi in fiecare dimineata in oglina la tine insuti incercand sa cauti acea privire(falsa) care ai mai gasit-o odata uitandu-te dintr-un anumit unghi care te facea sa pari atagatoare?ai zice ca le ai tot ce iti trebuie ca sa te placa cineva si tocmai aia nu imi place mie.. pentru ca nu mai ai nimic natural... esti Kenvelo, Dickies, Emerica, Gucci, Hello Kittie, original trade mark, made in FAKEland. esti un brand, o imagine, o copie, un adevar trist si patetic: esti un FALS care in lumea mea NEADEVARATA in care vreau sa reusesc mereu IMPOSIBILUL... nu esti altceva decat un om mic si schimonosit, mascat si pictat pe frunte cu un imens cod de bare in culori multicolore!

* te-am suparat? sper ca am reusit.. daca nu.. imi pare sincer rau pentru tine. ce? cum? eu? hahaha! nu. nici eu nu ma port natural. da. poti sa zici ca sunt ipocrit in cazul asta. dar sunt ipocrit voit si cu motiv. si eu ma prefac, si poate mai bine ca tine, nu pentru ca mi-e rusine/nu imi place cine sunt, ci pentru ca pentru a intra si descoperii ce e dincolo de masca si fata ta schimonosita incerc sa ma stramb si eu ca tine ca sa gasesc cumva un canal/o limba de comunicare. incerc sa intru in decor langa tine si langa el si langa ea pentru ca doar asa va pot intelege si cunoaste. de ce as vrea sa va inteleg? pt ca in lumea mea NEADEVARATA in care vreau sa reusesc lucruri IMPOSIBILE eu vreau sa reusesc sa schimb unul din voi, sa il aduc in dimensiunea mea si sa vada cat de mult te urateste o masca, cat de degradant e sa fi Om in lumea ADEVARATA si cat de imposibile sunt faptele din aceasta lume si cat de iluzorii realizarea acestora. am incercat sa ma uit mai bine dupa masca ta si am inteles ca nu are rost sa iti cer sa te schimbi nu pentru ca nu as vrea.. ci pentru ca mi-am dat seama ca nu vei putea niciodata... pentru ca.. daca voi reusi sa aduc dincoace o persoana o voi gasi la fel cum am gasit raspunsul la intrebarea ce este adevarul?: ma va gasi ea.

* iti doresc sincer tot binele posibil.

G.
Photo: I'm a fake by Keizie, powered by DeviantArt