* era singura. a fost singura de cand era mica. a fost singura din prima zi cand mama ei a lasat-o in grija vecinei, alergand grabita spre locul de munca. usa s-a inchis atunci tremurator in fata ei, scrutand imaginea mamei inlacrimate. nu a plans atunci, la fel cum nu a plans si in alte zile cand usa se tot inchidea in fata ei zi de zi. parea un film repetitiv, delasator si dureros, nimic nu se schimba, cu exceptia ei care continua sa creasca in maturitate si fizic, sperand ca intr-o zi va fi mare si lumea nu va mai indrazni sa o paraseasca nici macar o clipa, nimeni nu o va mai neglija... si astfel a venit ziua cand a pus mana pe clanta si a trantit ea usa chiar in spatele mamei.
* a fost singura si in prima zi de scoala, isi aducea ea acum aminte zambind autoironic. sunt 17 ani de atunci si acum adimra taria si puterea cu care, copil fiind, reusea sa duca povara singuratatii, alungand rautacioasa orice companie, pana a mai crescut si ajunsese sa placa in taina vreun baiat caruia avea grija sa ii aplice o lovitura baieteasca accidentala doar asa... sa ii arate ca e si ea prin preajma.
* nu era cea mai frumoasa si cea mai aratoasa din oras, liceu sau grup poate, dar mereu a fost in centrul atentiei si carisma ei o facea mereu ascultata chiar si cand intrerupea pe cineva din discurs. a avut multi prieteni si inca mai are. totusi mereu a inchis usa dupa usa in spatele multora, deschizand altele altora. nu o facea pentru ca se plictisea, oricat de aparent-evident parea acest aspect. era vorba mai degraba de o fobie, o frica nebuna sa nu ajunga persoana de langa o clipa sa nu ii mai acorde atentie cand avea nevoie, sa fie neglijata un moment pentru ceva banal. a plans multe nopti, lasand, cu inima grea, vreun baiat, la care tinea enorm sau poate il chiar iubea, ingrozita de frica, pretuind amintirea lui intacta, nealterata de neglijenta.
* statea acum afundata in fotoliul mare din camera de zi, cu ochii pironiti in gol, cu picioarele stranse la piept si intre maini cana fierbinte de ceai se racise deja la jumatea distantei spre gura. de doua zile nu mai iesise din casa, parul cret, neingrijit, arunca suvite in toate partile, asezand cateva pe umarul descoperit de puloverul cu guler larg. nesomnul isi arata semnele sub ochii rosii si ingreunati de oboseala. ceasul de pe perete se misca continuu si bataile lui rasunau iritant de regulat. in stanga fotoliului scrumiera neschimbata imbacsea aerul statut. telefonul scos din furca fusese decuplat si in sfarsit incetase tonul care se auzise atata timp, schimbare ce a trezt-o in real, aruncand ochii de pe receptor spre mobilul aruncat in capatul camerei, inchis.
* acum ar fi sunat pe cineva, pe Maria, prietena ei cea mai buna, poate, sau pe Alexandru... pentru prima data nu vroia sa o faca din cauza fobiei, vroia.. o gramada, poate sa isi ceara scuze mai intai ca ii folosise atata timp, apoi le-ar spune ca ii iubeste si... cata nevoie are de ei, nu ca obiecte de companie ci ca apropiati. le-ar povesti dupa ca ii place sa scoata capul si mainile pe geam la tren si sa simta cum vantul ii rascoleste parul cand il misca de pe o parte pe alta si ii plimba mainile printre undele de curent, se simtea ca o randunica de mare. le-ar fi spus ca ii place inghetata cu un strop de vin rosu sec, frigul de dimineata iarna si ninsoarea cu fulgi mari. le-ar fi spus ca ii e dor de mama.. si ca a suferit groaznic cand era copil, ca o doare fizic singuratatea.
* a lasat absenta cana pe podea intarziand apatic revenirea in fotoliu, o clipa, segmentata de un gand fugar, lasandu-se mai apoi, incet, pe spate in fotoliu, ducand incet mana dreapta catre buzele tremurande inainte ca primii picuri sarati sa i se scurga din ochii mari si verzi, urmata de mana stanga pe care a proptit-o cu degetele de tampla, lasand-o mai apoi sa urmeze linia fetei, in jos, stergand lacrimile ratacite pe obraz... a plans un timp. s-a ridicat hotarata si s-a indreptat spre baie, lasand apa la dus sa se incalzeasca, tragand puloverul peste cap, dezvelind mai apoi intreg corpul. sub dus s-a facut iar liniste...
* avea vreo 17 ani atunci si ramasese pe ganduri cu ochii in gol, in picioare, cu dusul in mana stanga pe piept lasand apa sa se scurga printre sanii fermi, cu dreapta urmarind incet forma sanului, coborand spre talie si mai apoi spre coapse. simtea ca se schimbase, stia ca de atunci devenise altceva ajunsese la o alta conditie. de atunci si-a schimbat garderoba, incepuse sa isi aranjeze parul si sa se ingijeasca de mii de maruntisuri... mai putin de singuratatea ei, mai putin de cei din jur pe care ii vana, se folosea de ei si apoi ii arunca.
* a iesit de la dus si a urmat acelasi ritual pe care il facea de cand era adolescenta. a intrat in camera sa se imbrace, intrand pentru o secunda in transa de mai demult, oprindu-si mainile asupra formelor, trecand repede peste, tragand absenta hainele pe ea, a imbracat si paltonul, s-a incaltat, a luat genata din cui, mobilul de pe jos si cheile de pe comoda, iesind grabita pe usa. a ajuns in fata blocului la fel de absenta, la fel de grabita, plina de sperante totusi... a cotit dreapta pe langa bloc, coborand mai apoi bordura, traversand la fel de absenta strada. claxon lung. zgomot de tabla indoita, sticla sparta, o bufnitura inabusita pe strada.
* a tresarit brusc ridicandu-se in fund. era plina de broboane de transpiratie si ii curgeau lacrimile, tremura... s-a ridicat din pat, si-a spalat fata la baie lasand mainile sa se scurga incet de pe fata in timp ce ridica usor capul la inaltimea oglinzii privindu-se uimita. a vazut-o pe Andrada, o fata ciudata si irascibila de 13 ani, un copil precoce si teribilist... care din aceea zi nu s-a mai purtat urat cu nimeni si nu a mai fost singura niciodata.
Foto: Room pic 1 by DUP
