*Ne place de cele mai multe ori sa spunem ca 'a venit vremea sa tragi linia si sa o iei de la capat'. Suna bine, nu-i asa? Suna la fel de bine ca orice fals conturat de perversitatea comoditatii umane. De ce sa ne facem griji cand putem mereu privi jumatatea plina a paharului? de ce sa recunoastem ca am gresit iremediabil datorita alegerilor noastre si sa ne dam seama ca am depasit cu mult limita cand putem sa 'tragem linia si sa o luam de la capat'? O perfecta Tabula Rasa a dovezilor prostiei omenesti sub scuza falsului progres. Cand vom invata ca nici macar nu am trecut de linia de START niciodata si ca am stagnat pe loc mereu invartindu-ne in cercul vicios al comoditatii si imbecilitatii umane, mereu traind in flash-back-urile din trecut.*Obisnuiesc de cele mai multe ori sa imi construiesc in cap imaginea a ceea ce as vrea sa fie si cum as vrea sa arate si sa se petreaca totul. Uneori e mai bine asa, sa le tii in mintea ta, decat sa sari la gatul vreunui imbecil dar intr-un final tot o sa ajungi sa cazi in disgratia rahatului astuia de realitate si sa iti dai seama ca ai realizat un mare nimic, ca ai reusit sa parfumezi si sa cosmetizezi nimicul din viata ta reala in fata celorlalti incat ai ajuns tu insuti sa crezi ca realitatea e asa de siderala precum o expui... ca apoi sa te trezesti ca dupa betie si sa iti dai seama ca poleiala incepe sa se dezlipeasca scaotand la iveala rugina si rusinea de sine pt a fi trait atata timp intr-o mare minciuna... cea ce doare si ma tare e ca deja esti dependent si de fiecaredata cand vei dori sa spui adevarul vei scorni cea mai mare minciuna de pana atunci... ce dracul e cu voi oamenii de ati ajuns in halul asta de mitomani si dementi?!
*Si mie imi placea sa cred ca sunt spanzurat undeva sus si impuscat in cap, penduland intre un trecut macabru si un abis la capatul caruia ma asteapta un perete care sa imi zdrobeasca teasta... dar de fapt stateam pe curul meu intr-un bar turnand mult prea multe pahare pe gat.. dar macar stiu ca era fantezie si am mentinut-o mereu ca fiind asa, fiind constient de natura ei, si de celalta parte realitatea pura si clar definita ca ma razbat cu morile de vant si tot incerc sa gasesc un pic de culoare si forma in nimicul asta... nu a iesit cum am vrut dar... macar a iesit ceva, are forma si culoare.
*La un moment dat iti dai seama ca iti joci viata ca pe un joc de noroc, cu sume si riscuri mari, cu tactica 'totul sau nimic' ca mai apoi sa te afunzi in disgratia impotentei creative, spalandu-ti rusinea si innecandu-ti amarul intr-o mare de alcool, curvie si imbecilitate... si pt asta avem tupeul sa balmam generatile trecute... Sunteti o adunatura de ratati si de copii degenerati, perfizi si prosti, ignoranti si incapacitati, insensibili si bipolari. Poate ca sunt de o seama dar nu vreau sa ader la jegul [de]generatiei voastre.
ma umpleti de sictir!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu