Random Thoughts Acces

* caut un cuvant, o sintagma, o fraza... orice, ceva care sa defineasca chestia. nu am fost si nu voi fi reodata geniu si nici orgolios nu m-am considerat vreodata. totusi uneori... vad lucruri, vad rotita aia care isi potriveste gaura in axul X si dintii pe clichetul Y si face sa mearga mororasul cuiva. imi place sa gasesc solutii si da... uneori mi se pare ca problemele mele nu isi au rezolvare in veci. dar destul despre mine... CHESTIA! da... acest aspect prezinta elemente recurente, social comune, banalitati si in varful colivei: disimulare involuntara, drept bomboana! sunt sigur ca tot nu sunt clar...
* e ciudat sentimentul pe care il am cateodata ca lumea mi se deschide in taine, am maruntele momente in care imi pare ca am acces la ceva mare la ceva dincolo. am alte momente cand ma stiu atat de nestiutor incat ma impusc, imaginar, direct in cap de ciuda. totusi se face ca in maruntele alea momente... am dreptate... si as vrea o data sa ma insel. mi se pare o responsabilitate prea mare pentru inconsecventa mea mentala.
* si daca ai crezut ca scapi... ei bine... mazgaleala asta tot la tine se refera, uneori ma si intreb daca iti dai seama ca de tine e vorba... revenind. te observ, uneori, alteori nu. te observ si analizez cateodata. in anumite dati se face ca vad anumite lucruri la tine si la tine si la tine. ma domina o imensa nerabdare sa ajung acolo sau sa iti zic hai sa grabim 2-3 pasi ca stim amandoi ca tot acolo se ajunge si uneori am impresia ca daca las lucrurile de la sine... acolo devine iminent si dependent doar de mod sau implicatii de accident. nu mai stiu exact ce sa caut sau in spre ce anume sa incep sa mut acolo-ul de acum... nu e vorba de plictis sau de rutina, uneori, chiar daca e acelasi joc, imi face si mie placere, uneori... totusi... ajungem acolo siii.... ce facem? chestiile standard... dupa care ne dam amandoi seama ca tot farmecul e in proces si ca am plecat din complicatii si s-ar ajunge la complicatii... uneori pierdem chiar prieteni buni asa...
* ei bine...chestia asta este de fapt maifestarea ta si teama mea. atat de greu imi gasesc azi comoditatea si largul meu incat as vrea sa nici nu respir cateodata, sa nu mai schimb absolut nimic! uneori vreau mai mult de la tine si mi-as dori sa impartim dimineti impreuna, o tigara, sau sa ne apropiem corpurile goale... dar de cele mai multe ori prefer sa ma opresc pentru ca nu stiu ce fac si sincer... nici tu nu stii ce vrei. cert e ca amandoi vrem sa fim safe si niciunul nu e dispus sa joace curat. stiu doar ca mi-ar placea sa tina...
* stii ce mi-ar placea? 2-3 zile pe drum 3-4 orase, blitz! poze, povesti... momente de tacere care impartasesc un peisaj deosebit.
* nu stiu ce sa vreau acum, pentru ca nu vreau sa imi mai doresc nimic, costa prea mult... stiu doar ca mi-e dor de multe lucruri... stiu ca mi-e dor sa am o preocupare daca nu se poate sa fie bine, macar sa stiu cum sa repar si chiar daca nu voi reusi decat in 60 de ani macar sa ma tina ocupat asta pana atunci...
* inconsecventa asta ma termina incet...
* deci... zi-mi tu care e cuvantual ala, hibrid, intre recurenta, comun si disimulare...? eu as zice simulacru... flirtul care nu e flirt si este totusi flirt, zambetul amar care nu e amar dar e amar... ceea ce vrei, pe care de fapt nu l-ai mai vrea, de teama, dar totusi ti-l doresti din placere... noi oricare am fi suntem un viciu cu aroma de simulacru. odata cu cunoasterea... apare sarpele asta care iti umbla pe sub haine... inconsecventa, indecidere, o coincidenta a contrastelor... un simulacru....

o6.11.2oo7 - Eu nu voi tolera sa ajung ca voi!

*Ne place de cele mai multe ori sa spunem ca 'a venit vremea sa tragi linia si sa o iei de la capat'. Suna bine, nu-i asa? Suna la fel de bine ca orice fals conturat de perversitatea comoditatii umane. De ce sa ne facem griji cand putem mereu privi jumatatea plina a paharului? de ce sa recunoastem ca am gresit iremediabil datorita alegerilor noastre si sa ne dam seama ca am depasit cu mult limita cand putem sa 'tragem linia si sa o luam de la capat'? O perfecta Tabula Rasa a dovezilor prostiei omenesti sub scuza falsului progres. Cand vom invata ca nici macar nu am trecut de linia de START niciodata si ca am stagnat pe loc mereu invartindu-ne in cercul vicios al comoditatii si imbecilitatii umane, mereu traind in flash-back-urile din trecut.




*Obisnuiesc de cele mai multe ori sa imi construiesc in cap imaginea a ceea ce as vrea sa fie si cum as vrea sa arate si sa se petreaca totul. Uneori e mai bine asa, sa le tii in mintea ta, decat sa sari la gatul vreunui imbecil dar intr-un final tot o sa ajungi sa cazi in disgratia rahatului astuia de realitate si sa iti dai seama ca ai realizat un mare nimic, ca ai reusit sa parfumezi si sa cosmetizezi nimicul din viata ta reala in fata celorlalti incat ai ajuns tu insuti sa crezi ca realitatea e asa de siderala precum o expui... ca apoi sa te trezesti ca dupa betie si sa iti dai seama ca poleiala incepe sa se dezlipeasca scaotand la iveala rugina si rusinea de sine pt a fi trait atata timp intr-o mare minciuna... cea ce doare si ma tare e ca deja esti dependent si de fiecaredata cand vei dori sa spui adevarul vei scorni cea mai mare minciuna de pana atunci... ce dracul e cu voi oamenii de ati ajuns in halul asta de mitomani si dementi?!
*Si mie imi placea sa cred ca sunt spanzurat undeva sus si impuscat in cap, penduland intre un trecut macabru si un abis la capatul caruia ma asteapta un perete care sa imi zdrobeasca teasta... dar de fapt stateam pe curul meu intr-un bar turnand mult prea multe pahare pe gat.. dar macar stiu ca era fantezie si am mentinut-o mereu ca fiind asa, fiind constient de natura ei, si de celalta parte realitatea pura si clar definita ca ma razbat cu morile de vant si tot incerc sa gasesc un pic de culoare si forma in nimicul asta... nu a iesit cum am vrut dar... macar a iesit ceva, are forma si culoare.
*La un moment dat iti dai seama ca iti joci viata ca pe un joc de noroc, cu sume si riscuri mari, cu tactica 'totul sau nimic' ca mai apoi sa te afunzi in disgratia impotentei creative, spalandu-ti rusinea si innecandu-ti amarul intr-o mare de alcool, curvie si imbecilitate... si pt asta avem tupeul sa balmam generatile trecute... Sunteti o adunatura de ratati si de copii degenerati, perfizi si prosti, ignoranti si incapacitati, insensibili si bipolari. Poate ca sunt de o seama dar nu vreau sa ader la jegul [de]generatiei voastre.
ma umpleti de sictir!